david iată cuvintele pe care ți le-au spus:
ei nu se pot purta singuri. ei există
într-un dumnezeu fără mâini
pentru că mângâierea e o stare de agregare a nopții.
ei există într-un dumnezeu fără tălpi
pentru că în sângele lor
curge glucidul iubirii. în ei există
un dumnezeu anemic
pentru că venele lor târăsc atât alb
cât poate duce zăpada. un dumnezeu
acrilic de la câte dâre lasă în pământ morții
când țin în burțile lor atâtea scame de cer
*
david iată cuvintele pe care nu ți le-au spus:
moartea nu există. existăm numai noi
într-un dumnezeu gelos ca într-o păpușă de câlți
uitată ascuns în casa bunicilor
unde: a învârti cercul umbletul roata dințată e pentru că
fiecare bunic duce cu sine un dumnezeu alb după cum
fiecare copil duce cu sine un dumnezeu roșu
*
david și casele au dumnezeul lor și
în dumnezeul lor se deschide mereu o ușă.
și iarba crește într-un dumnezeu
ca o sabie: un dumnezeu supt din pământ e un dumnezeu verde
cum pasărea-dumnezeu poartă cu sine toate
anulatele zboruri
Comentarii
Ela -
E un poem în care sacrul din om și omenescul din sfinți/zei/dumnezeu se îmbină până la limita contopirii. Îmi amintește de acel "sentiment oceanic" pe care îl resimte orice om, atunci când privește spre Dumnezeu. În prima strofă, dumnezeul în care "ei" locuiesc are aparent "lacune": fără mâini, fără tălpi, anemic. Un dumnezeu cu slăbiciuni de om sau chiar mai mult, cu toate neputințele lui. Aici, în această strofă, deși se vede că sunt alese cu grijă, perturbă: "starea de agregare", "acrilic", "glucidul iubirii". Sunt imagini durificate, ușor ironice chiar. Nu știu de ce aș fi ales alte variante mai în acord cu imaginile conturate. În strofa a doua, atemporalul, continuitatea spirituală, implicit psihică, în arborele inter- și transgenerațional, până la rădăcinile originare, sunt redate desăvârșit. Are coerență, fluiditate și forță. Strofa a treia redă dumnezeului perenitatea, prin versuri inedite: "și iarba crește într-un dumnezeu", "un dumnezeu verde cum pasărea-dumnezeu poartă cu sine toate anulatele zboruri". Aș fi scris altceva în loc de "supt", aș fi inversat la final sub forma "zboruile anulate" - deși e vizibil că ai evitat o rimă "toate-anulate"; ar merge cumva schimbat. Cred că este unul din cele mai frumoase poeme din seria "poemele lui David". Lucrat cu migală, o spiritualitate înaltă în care Poezia are toate zborurile în ceruri limpezi. Felicitări, Alma!
alma -
Ela, imaginile sunt alese special a fi dure, omenești, însă mă gândesc să schimb "acrilic" doar. Tu ai fi ales alte cuvinte, dar fiecare cuvânt ne reprezintă mai mult decât credem noi, nu? Probabil că alaltăieri aveam o stare "acrilică". :) De 13 ori apare "dumnezeu", din 12+1, însă în volum se va contura altfel, nu va deranja repetiția, sper. Acolo unde ai subliniat tu, era și la mine cu ștersături. Mă gândesc și la alte variante. Îți mulțumesc pentru sfaturi și aprecieri.
Linea -
Taina creatiei este prin natura sa, ezoterica, si ea nu poate fi relevata. poate fi relevata insa legea, creatia umana este calea prin care Omul descopera in el insusi Chipul si Asemanarea lui Dumnezeu, prin faptul ca scoate la iveala prin creatie, forta Divina. arta nu reflecta viata, acest enunt e un orgoliu, morala creatiei trebuie sa elibereze Omul de sentimentul apasator al necesitatii naturale. formele au fost create de Dumnezeu, ca decor universal, prin fantezia sa infinita, ca frumosul sa fie accesibil Omului ca la randul sau, acesta, descirandu-l, sa fie convins ca poarta in el divinitatea.. el este ALTCEVA atunci, decat un nimic insufletit. el poarta in sine timpul nemarginit pentru ca este in centrul timpului sau, iar in jur, ..." si in urma noastra, dealurile si valea inflorita, cu tainele lor." (P. Țuțea).
Călin Sămărghiţan -
Nu mai vorbiți de creație, artă, decor universal, că iar mă culc la trei dimineața. Nichifor Crainic spunea că arta se naște din nostalgia paradisului. Din amintirea acelei stări perfecte a omului din Paradis și din dorința acestuia de a reface în lumea de aici acel paradis pierdut. Eu aproape că văd aici trei poezii de sine stătătoare. Mângâierea ca "stare de agregare a nopții" e superb, dar nu înțeleg legătura între tălpi și "glucidul iubirii", aici parcă nu funcționează procedeul dinainte (de la "mâini" / "stare de agregare"), care, mai apoi, funcționează iar la "anemic" / "venele târăsc alb". Sentimentul pe care-l am citind "deuteronomia" almei este acela de încercare de zbor împiedicată mereu de niște legături prea puternice care te țin la pământ. Ca niște rateuri ale aripilor. Se spune că unii sfinți zburau. Dar nu-i știa nimeni; în momentul în care se afla, li se stingea zborul.
Madim -
eu am auzit că există și un Dumnezeu al poeților. Alma, sunt sigură că te cunoaște... nu deranjează repetiția cuvântului "dumnezeu" și nici a numelui David, dimpotrivă, dă forță poemului și îi acordă un farmec aparte. m-au impresionat mult primele două versuri din ultima strofă. în rest,...îți dau dreptate "pasărea-dumnezeu poartă cu sine toate anulatele zboruri". sunt două cuvinte pe care nu ți le-am spus niciodată: te citesc cu plăcere și de cele mai multe ori după ce citesc... Dumnezeu e roșu... mulțumesc. Madim
alma -
Dana, Călin, vorbiți atât de frumos despre creație și uite că și aici e ora trei, altă dimineață, și vorbim din nou despre creație. Cumva și până cândva, suntem legați de pământ, dacă ne-am naște în cer, am fi legați de cer, poate. Despre glucidul iubirii... să spun că mereu prea dulcele se lasă în tălpi. Voi încerca să găsesc și alte variante. Vă mulțumesc pentru cuvintele voastre.
Hanny -
Eu n-am inteles. De ce David ar fi inteles? Era o fire romantica, era un luptator, era un strateg, era un iubitor de femei si de barbati. Dar n-ar fi inteles toate astea. daca-i spuneai ca pe-acoperis se spala o femeie si ca dumnezeu a adormit, se ocupa de treaba asta, daca i-ar fi spus sa puna de-o batalie s-ar fi ocupat si de treaba asta. Insa pelcind, de la ideea primara, ca David, regele David ar fi fost cititor ca si mine, si cind ii spuneai ca moartea nu exista ar fi facut un macel sa-ti demonstreze ca da. Poate tehnic poemul sa fie minunat, insa pentru mine, cea care habar n-am de tehnica si vreau numai sa-mi clatesc ochii si sufletul... Da cu regele David ce-ai avut? h
Virgil -
nu mă dearanjează numele David pentru că intuiesc ce vrea să spună autoarea mi se pare un text foarte dur și cred că o exegeză atentă ar duce la multe concluzii. e un stil criptic care poate naște controverse dar oare nu despre asta era să o încurce și David la curtea lui Saul...
rim -
alma, imi permiti sa-i raspund doamnei hanny ca tu, in poezia ta, vorbesti de un david simbolic, nu de regele david? dar de fapt intrebarea mea e mult sub niveul esoteric, "tehnic" = semantic. ce intelegi tu prin "stare acrilica"? rim
adim -
Iată ce aș vrea eu să-ți spun, intervenind, poate pentru prima oară concret în comentariul textelor tale ( ! ?) : este o primă impresie, oarecum detașată de comentariile anterioare, și apărută doar ca urmare a lecturii prea apropiate de text. Dar poate e interesantă și o asemenea abordare : cele trei segmente ale poemului, unul cu transcrierea mesajului spus, altul cu cel nemărturisit și ultimul cu reflecția finală, detașată de context și integratoare, are echilibru și consistență stilistică. numai că, după cum percep eu, repet, prea aproape de text, în cazul primului segment, nu avem de a face cu un mesaj preluat, așa cum ar fi de imaginat din moment ce este vorba de cuvinte deja spuse, ci tot de un mesaj reflexiv, cu o interpretare a unei potențiale rostiri anterioare. Ca și în segmentul doi. Cu alte cuvinte, nu văd distanța de percepție între prima și a doua parte, între rostirea primară și rostirea reflexivă. Sunt, în esență, modalități prea apropiate de interpretare a simbolurilor ca sa le poti descoperi diferențele de respirație. În acest fel, textul este clar construit pe o singură modalitate de trăire a traseelor ideatice. Asta nu înseamnă nici un neajuns în ansamblu, doar formula spre care ne îndrepți mi se pare că nu corespunde cu structura exprimată. E o primă ideea care mi-a venit în minte și pe care o exprim cunoscându-ne și cunoscându-ți luciditatea. Ceea ce se spune în general și modul în care se face îmi pune mie în față un creator versat și stăpân pe mijloace, cu un discurs intelectualizat și individualizat.
Hanny -
Rimule, habar n-am avut , ca de era David ala de-l stiu io i-as fi scris cam asa: Davide mai Davide, Vacile-s cam palide. Ca-i plecat cu ciurda Si-au ramas cu tuta. Hai sa mai taiem un miel David rege-n israel. C-am terminat cu goliatu' care ne-a mincat ficatu' si-am terminat si cu Uri De-i tinea Bathshevei nurii Hai sa mai taiem un miel, David rege-n Israel.
alma -
M-am înscris pe Hermeneia din trei motive menționate, pe atunci, în Regulament: exclusivitatea textelor, calitatea textelor și calitatea comentariilor. Aș dori să îmi pot menține motivele prezenței mele aici și după 2 săptămâni de la apariția sitelui. Vă mulțumesc.
rim -
incercand sa respect mult citatul regulament insusi, presupun prudent ca nu am voie sa comentez faptul ca expunerea motivelor personale de a face una sau alta frizeaza chiar regulamentul clamat. oricum nu e problema mea, it's a free conutry (e SINGURUL concept care poate face, imHo, situl sa functioneze), fiecare e liber sa ignore comentarile care i se par ne la locul lor. nu-i insa la fel cu intrebarile, aici intervin reguli generale. mi-ai ramasa datoare cu raspunsul la intrebarea: ce intelegi prin "stare acrilica". datoria unui comentariu e sa ajute textul sa se autoperfectioneze. e evident cazul intrerbarii mele, nu am nici un motov sa ma aflu in treaba. multumesc. astept raspunsul tau. rim
Hanny -
Alma, cind scrii trebuie sa te astepti si la comentarii de un nivel mai scazut. Nivelul comentariilor este pe masura nivelului efectului facut de scriere asupra cititorului comentator. Te-ai adresat regelui David fara sa cunosti istoria lui. Sau cu o cunoastere superficiala. Este exact cum m-as adresa eu lui Stefan cel mare cind habar n-am cine sau ce-a fost de fapt. Daca tu te adresai lui Stefan cel mare n-aveam nici un comentariu. Din pacate cind vorbesti de personaje istorice, indiferent de calitatea scrierii trebuie macar in mare sa te adresezi caracterului nu ideii pe care-o ai despre el.
Hanny -
Profetule, David nu a incurcat-o in vreme ce Saul putem zice c-a patit-o definitiv. Un text criptic spui? Ok, dar nu mi s-a spus ca trebuie sa-mi iau cartea de coduri cind cineva se adreseaza unuia dintre regii mei. Ori se vorbeste cu ei pe intelesul meu ori nu. Regele David s-ar fi tavalit pe jos cititnd. Era un tip fain, cu simtul umorului, dragoste de viata , era un luptator si nu un filozof morbid. Criptic...hm. Vrei ceva criptic? O sa-ti scriu, cu alta ocazie.
Virgil -
Hanny, David este și regele meu, dar desigur că tu nu vei putea pricepe asta pentru că, nu-i așa, nu te pricepi la mesajul criptic. Și nu cred că ar fi fost homosexual, nu există în Scriptură nimic care să sugereze asta, bineînțeles dacă nu vrei să confunzi prietenia dintre doi bărbați cu homosexualitatea. Dar oare poate pricepe o femeie prietenia dintre doi bărbați?... mă îndoiesc...
alma -
David e regele, David e altcineva, David e simbol și oricare din aceste afirmații poate fi adevărată. Fiecare fragment nu are, aparent, legătură cu celelalte. Un poem, să spun, întreg, se construiește altfel, pe un ax care trebuie păstrat până la sfârșit. E la fel de ușor / sau la fel de dificil / să fragmentezi ideea sau să îi dai o finalizare. Fragmentând, trebuie să ții cont ca fiecare parte să poată rămâne de sine stătătoare. Cum spune Adrian, e același traseu ideatic în fiecare fragment, însă exprimat cu alte mijloace sau asta încerc în Poemele lui David. Ar fi interesant de aflat exegeza Profetului, să spunem că textul e o provocare. O "stare acrilică" ar putea fi o stare sintetică, aparent strălucitoare, însă închisă în adânc, o stare "colorată" intens. Cineva ar putea explica mai bine cum e o culoare acrilică, o pictură acrilică. Ilarion, prin comentariul meu referitor la Regulamentul comentariilor, îmi ajut, indirect, textul să se autoperfecționeze. Cum? Simplu. Prin faptul că unul dintre comentariile anterioare este în afara criticii literare și, prin specificarea mea, sper să nu se mai repete. Vă mulțumesc pentru criticile voastre și voi ține cont de ele.
rim -
multumesc pentru raspuns. marturisesc insa ca sunt mult mai nedumerit decat inainte. alma, pari a vorbi cu siguranta cuiva care cunoaste un sens care pentru mine e inca obscur si oricum complet inedit al cuvantului "acrilic". nu pot interpreta aceasta siguranta decat in sensul ca exista intr-adevar un atare sens. dex-ul tiparit si dex-ul online nu dau decat sensul consacrat. poezia e unul din fronturile de unda ale evolutiei unei limbi si sunt de partea acleora care sustin libertatea de a metaforiza cat mai larg. nuam prejudecati in legatura cu poetizarea unui foarte mare numar de termeni tehnici. raportat insa la sensul primar, certificat de dex, acelasi pe care il cunosc, al cuvantului "acrilic" mie unuia marturisesc ca nu-mi suna si sper sa nu te ofenseze. nu-i decat un feed-back punctual. cu privire la al doilea alineat,. mi-as permite, cu acelasi respect, ca un procent foarte mare, daca nu majoritar, dintre comentariile pe care le-am citit aici, si am citit destule ca impresia mea sa aiba acoperire statistica, raportata la totalul comentariilor, un procent asadar cel putin semnificativ din comentariile acumulatre sunt in afara criticii literare. e o constatare obiectiva si nu ofenseaza pe nimeni. chiar in conditiile astea permite-mi sa socotesc de bun augur exigentza ta de principiu si sa o salut. problema e ca exista cel putin un comentariu al tau care se situeaza in afara criticii literare. nu ma intreba care, nu-mi fac notite. retin aproximativ. in atari conditii permite-mi, cu acelasi respect, sa consider ca n-ai avea de castigat abandonand dubla masura rim