boierismul sau nazismul literar

imaginea utilizatorului Virgil
Virgil -
sau despre cît de jos se mai poate ajunge

 

Unii îl numesc boierism. Eu îl numesc nazism literar. Siteul poezie dot ro a mai atins o treaptă, în jos, evident în jos că în sus nu are cum de vreme ce e dominat de o reală entropie literară. O treaptă de-a dreptul orwelliană. Adică dacă e să mă gîndesc bine, cea mai nevinovată imagine care îmi vine în minte este imaginea aceea din clasa a șasea cînd eram mînați ca o turmă și ni se atrăgea atenția să purtăm „matricola” și șapca, respectiv „bentița”, în orice loc public ca să nu ne prindă dirigintele. Acum avem editori, probabil că mîine vom avea și membri de pe poezie dot ro care vor trebui să facă „angajament” (ca la securitate probabil) că semnează oriunde în mod obligatoriu cu sigla de rigoare. Că de nu, e mare bai. Stau și mă întreb dacă pe siteul propriu și personal Bogdan Geană semnează la fel sau dacă Liviu Nanu își va semna de acum cărțile cu chestia asta ridicolă. Poate că vor trebui să își pună de acum încolo și scanulul pe rotile lîngă semnătură.
Dar astea sînt glume. Toată chestia asta mă duce însă cu gîndul la comunism, la manipularea oamenilor, la universul concentraționar, la autoritarism. Și se întrevede ceva de genul ăsta aici, precum și în pseudomanifestul așa zisului boierism care numai îngăduitor și tolerant (ca Isus) nu e, deși se pretinde. Mai degrabă toată aberația asta îmi aduce aminte de nazism. Cînd cineva îmi spune că „trebuie” să poarte o emblemă, o siglă, o apostilă, etc, oriunde, asta mă face să tresar și să îmi amintesc cu indignare de evrei și obligația pe care o aveau de a purta pe haină, la vedere, steaua galbenă a lui David. Întotdeauna m-a îndîrjit asta. Bineînțeles că steaua lui David e dragă oricărui evreu, și de ce nu, oricărui creștin care își cunoaște originea. Dar a face din ea un simbol al opresării mi se pare culmea oribilului. Ei bine așa văd eu și poezia. (Și să nu uităm că David a fost poet, mare poet.) Poezia înseamnă libertate, eliberare a spiritului, inovație, imaginație, visare, rebeliune uneori. Poezia nu poate fi încartiruită, înregimentată, arondată, monopolizată, controlată. Trebuie să fii tembel ca să crezi că poți face asta. Și iată că sînt oameni care cred că au monopol pe așa ceva, care cred că pot înregimenta spiritul oamenilor. Eu le urez (sarcastic) succes. Pentru că asta e sinucidere în masă. Poezia e ca și credința. Un pas în gol, un risc enorm. Poetul este ființa pe care nu o poți controla. Uneori nici el nu se poate controla pe sine. Poezia este ceva sălbatic nu domestic în esența ei. Cine nu știe asta nu a înțeles absolut nimic din poezie. Iar cine nu vrea să o accepte e condamnat la orbire. Cine își imaginează că poți „naționaliza” poezia sau o poți face „programatică” e la fel de cretin ca și corifeii proletcultismului sau ai revoluției culturale din China. Așa că, dragii mei, urmăriți acest spectacol incredibil alături de mine. Nu mi-am imaginat nici în cele mai oribile coșmaruri să văd autori (cu volume publicate) care să vină la mine și să mă roage să le public poeziile pe Hermeneia (care e un site modest, dacă mă întrebați pe mine) și să îmi ceară să îi las să publice chiar dacă de-milă-de-silă trebuie să poarte „steaua lui David”. Personal sînt împotrivă. Ar însemna să agreez și să tolerez un abuz împotriva libertății de exprimare. Am probleme mari de conștiință să accept așa ceva. Dar bineînțeles, așa cum facem de obicei, se va discuta asta în consiliul editorial și de conducere al Hermeneia. Pe de-o parte mi-a milă de acești oameni iar pe de alta mă gîndesc că și-au făcut-o cu mîna lor. E parcă un fel de soartă perpetuă a românilor de a se întoarce mereu în lanț. Parcă n-ar avea vocația libertății, vocația diversității, autonomiei sau competiției. Americanii au o vorbă, „give me freedom or give me death”. Mă tem că singurii români care au crezut în asta au murit acum aproape șaptesprezece ani. Restul am rămas doar cu tînjirea după o astfel de verticalitate.

Revistă literară: 
polemică

Comentarii

Younger Sister -

În principiu boierismul nu ar trebui să aivă nimic în comun cu nazismul. Aș spune că acel numitor comun pe care l-ai găsit, obligarea la purtare de semn !, ține mai curînd de un element definitoriu al balcanismului cu care ne-am căptușit din vremuri pe care le credeam apuse. Din punct de vedere legal, obligația contractuală a editorilor unui site literar de a se iscăli cu o titulatură care include denumirea acelui site pe celelalte site-uri literare, poate fi privită ca o formă de publicitate mascată, mai mult decît atît, ca o modalitate de a se situa cu de la sine putere pe un nivel superior acelor site-uri cărora nu le acordă un beneficiu asemănător și este prin urmare un act de concurență neloială. O astfel de clauză contractuală ilicită, ilegală și care contravine bunelor uzanțe în domeniu, nu poate decît să ducă la nulitatea absolută a acelui contract. Practic contractul semnat de acești editori este lovit de nulitate absolută, nulitate care poate fi invocată de oricine, oricînd. Pe de altă parte, întrucît site-ul Hermeneia nu are o formă juridică de organizare, caracterul acesteia fiind internațional, legea care i se aplică este legea contractului, a convenției prevăzută în Regulament. Regulamentul Comunității literare Hermeneia nu cuprinde clauze exprese de interzicere a folosirii în semnătură a denumirii unui alt site literar, fiind chiar permisiv în această privință. Astfel, consider că membrii comunității care au folosit sau urmează să folosească în condițiile prezente o astfel de semnătură nu pot fi sancționați în nici-un fel. Propun conducerii Hermeneia ca înainte de a lua orice decizie, să aivă în vedere cuvintele unui om care a reușit cu adevărat să facă ceva pentru cei dragi, pentru țara lui, anume: ``Cu pumnul strîns nu se poate da mîna cu cineva`` - Indira Ghandi. Părerea mea este că pentru a împăca lucrurile, ar trebui avută în vedere contribuția membrilor respectivi și ar trebui promovați editori și pe acest site. Astfel titulatura de editor nu ar mai stînjeni cu nimic, iar meritul acestora, contribuția lor, ar justifica pe deplin această titulatură. Cît despre nazismul literar Vigil, iar trag cu urechea la ce spun alții și zic la fel ca ei: `` Cînd cineva nu înțelege o privire, cu atît mai puțin va înțelege o explicație``. Direcția în care vor să pășească membrii acestei comunități este din fericire alta. Cît despre români și românism să nu uităm că este vorba despre o națiune care a trebuit să se descurce în diferite circumstanțe. Și pentru că veni vorba despre evrei, tocmai mi-am amintit ce au făcut românii cînd au fost nevoiți să-i deporteze pe evrei. Dar aceasta este deja o altă poveste, mai amplă.

in primul rind am si eu o

Virgil -

in primul rind am si eu o intrebare. cum se spune corect in romaneste: sa aiba sau sa aiva? in al doilea rind ma asteptam ca sa se observe aparent slaba legatura intre boierism si chestiunea cu semnatura. zic aparent slaba pentru ca asa si este, doar aparent slaba. daca te uiti cu atentie exista un filon comun, subteran care nutreste toate aceste atitudini. bineinteles ca mi s-ar putea reprosa ca asta este doar o suspiciune nefondata. dar, desigur, "if it smells like a cat, if it walks like a cat and if it meows like a cat, it may very well be a cat". dar acest text s-a vrut doar un inceput, legat de acest incident al semnaturii. intentionez sa mai scriu ceva despre acest asa numit boierism, despre care atunci cind am citit prima data am crezut ca cineva face o gluma buna dar se pare exista oameni care chiar cred in asa ceva

Sapphire -

Mărturisesc că începând să citesc mi-a fost teamă, tare teamă, că Virgil a făcut o greșeală scriind acest text. Ba chiar mă indignasem. Dar pe măsură ce am mers mai departe, am realizat că nu, tonul lui de data aceasta nu este prea mult. Până la urmă, poate e puțin prea personal pe alocuri, dar atinge punctele importante, esențiale, ale unei chestiuni care, vorba lui, și mie mi s-a părut la început a fi doar o glumă, și încă una slabă. Citind anumite comentarii de pe hermeneia, chiar îmi mai pun o întrebare în plus... De ce simțim nevoia să ne scuzăm când facem ceva de care ar trebui să fim mândri? Aici e întrebarea. de ce cineva ar trebui să-mi aducă argument o "clauză contractuală" când ar putea pur și simplu să-mi spună că e mândru de respectiva "titulatură", atât de mândru încât simte nevoia să o promoveze peste tot... ? așa, de dragul discuției, Younger sister, clauza respectivă, dacă există, e anulabilă (nicidecum nulă absolut), dar asta desigur că nu ar conduce la nulitatea absolută a contractului. Până la urmă părțile sunt libere să încheie orice fel de convenții care nu sunt interzise de lege și de bunele moravuri... LIBERE... îndrăznesc să sper că nu poate susține nimeni ca a semnat un simplu contract de adeziune la site-ul cu pricina... căci s-ar afla prins într-o plasă a conștiinței... chiar și atunci, ar fi oricând liber să spună "mulțumesc, dar nu, mulțumesc." Discuțiile nu ar trebui mutate în plan juridic, ar fi de-a dreptul ridicol. Prin urmare, haide să nu ne mai ascundem după deget. Cine a semnat, a fost de acord. Aici nu e vorba de comunism. Respectivi editori ai altui site, poate de altfel oameni extraordinari, au fost de acord.. nimeni nu le-a viciat voința. Lanțul de care vorbea Virgil nici măcar nu există. E, mai mult decât oricând, o iluzie (mai am puțin și dau in teoria matricei... lingura nu există. sic!). Virgil... subtitlul tău m-a dus cu gîndul la Nicolae Steinhardt... " dacă răul n-are fund, apoi nici binele n-are plafon". Să ne străduim așadar să facem binele fără plafon. La urma urmelor, s-ar putea oamenii să vrea să-și deseneze lanțul la loc, dacă le arăți că nu există. Dar merită riscul.

alma -

Ieri am aflat că Bogdan Geană și-a retras toate textele de pe agonia.ro. Pentru mine, el reprezenta un stâlp de susținere important, acolo. La fel, Nexus. La fel, Nia. La fel, Sirena. În ordinea numerelor de pe tricoul lor cu Poezie.ro. Un tricou fain, de pe vremuri. Și toți foști editori. Cât despre boierism... Semnat, fost editor Poezie.ro

Younger Sister -

Nu mi-a plăcut niciodată să spun aibă, datorită a ceea ce rezultă la negație :) Nu am vrut să intri în amănunte juridice mai mult decît situația dată îmi cerea pentru a -mi exprima un punct de vedere. Astfel, nu intenționez acum să intru în polemică în ceea ce privește nulitatea absolută și nulitatea relativă. Cît despre libertate, aceasta nu trebuie prost înțeleasă. Părerea mea este că acea clauză impusă editorilor este neleală nu numai față de ei cît și față de proprietarii site-urilor pe care, în virtutea libertății de a se folosi de dreptul de proprietate asupra creației lor, autorii doresc să ăși publice textele. Atăta timp cît nu s-a stabilit o reciprocitate între proprietarii site-urilor respective aceștia nu pot fi obligați să admită folosirea denumirii altui site literar pe pagina lor. Alta este situația cînd se admite reciprocitatea, adică dl. Dan Mihuț să aiVă dreptul de a folosi pe site-ul Agonia.ro titulatura: editor Agonia.ro și Hermeneia. com, titulatură pe care o merită. Nu văd de ce nu ar fi la fel de mîndru de faptul că este editor al mai multor site-uri cu sau fără pretenții elitiste. Constantin Noica a fost adept al elitismului și al naționalismului și aceasta nu l-a împiedicat să fie un mare Român. Cît privește posibilitatea unei negocieri și a unei colaborări cu dl. Radu Herinean, eu nu cred că aceasta trebuie din capul locului exclusă. Am deplină încredere în capacitatea domniei sale de a privi lucrurile în perspectivă.

ioan albu -

Domnule proprietar al sitului Hermeneia, Sper ca nu veți considera și aici intervenția mea ca nefiind la subiect. E un comentariu la textul dumneavoastră – și cum nu pot să cred că cineva poate găsi vreo valoare literară acestui text, este evident că ideile lui trebuie discutate. Voi începe prin a vă spune că boierismul nu este ideologia oficială a sitului poezie.ro sau poezie PUNCT ro (în nici un caz poezie „dot” ro). Imperativul de a spune că ești editor nu vine din partea boierismului, ci din partea conducerii sitului - și nu ca o consecință a promovării boierismului de o parte din editorii sitului. Dumneavostră comiteți un sofism crezând altceva, sofismul „post hoc, ergo propter hoc”, adică considerați că dacă A s-a întâmplat după B, înseamnă că s-a întâmplat din cauza lui B. Apoi, comparația pe care o faceți cu vremurile comuniste este aberantă. Se pare că ați uitat vechea vorbă românească cum că „promisiunea dată e datorie curată”. Doar despre asta e vorba, nu despre matricole și cravate de pionieri. În țara libertății, unde fiecare își poate manifesta identitatea, dumneavoastră alegeți să fiți împotriva dreptului altora de a își etala identitatea pe situl dumneavoastră. Fie și așa, dar nu vă mai ascundeți după deget, lăsați apelurile la „bunul simț” deoparte! Comparația cu steaua lui David este și mai absurdă. Aceasta era un simbol al discriminării, pe când emblema „editor poezie.ro” nu este nici pe departe așa ceva. Opinia că soarta romanilor e de a se întoarce mereu în lanț o fi adevărată, dar nu are nici o legătură cu situația care a generat textul dumneavoastră. Libertatea înseamnă dreptul la a opta, iar Dan Mihuț optase să fie editor pe alt site; or, asta presupune niște obligații deontologice, printre care și a-și declina identitatea de editor în orice forma ar publica. Alegerea e simplă: ori ești de acord să faci asta, ori renunți la postura de editor. Nimic mai mult. Însă odată ce ai ales această postură, ești obligat de propriul cuvânt dat să te comporți ca atare. Respectarea unui contract, oral sau scris, nu vă spune nimic? Vreau să vă mai spun că a discredita ceva sau pe cineva prin acuza de „nazism” (sau „legionarism”, uneori) este o practică tipic comunistă și securistă. Dar dumneavoastră probabil că nu ați fost securist, nu? Dumneavoastră doar nu ați înțeles ce a fost nazismul – ce să-i faci, one can only learn so much from the movies ... Nu aveți nici un argument în tot textul, e doar un manifest al resentimentelor față de situl advers, ceea ce, îndrăznesc să spun, nu interesează pe nimeni. P.S. Nu vreau să intru în nici o polemică umorală. Vă rog să-mi răspundeți numai dacă aveți argumente raționale. Eu nu voi continua o discuție cu pereții.

lucian -

voiesc numai a subscrie. comentariile sunt păreri.

hecatonhir -

folosești o noțiune care duce automat la exterminare pentru a demonstra că boierismul are, sub "stindardele" lui, indivizi care n-au coloană vertebrală și se înrolează, ca să fiu în spiritul românismului, cam mioritic. asocierea pe care o faci nu e numai o exagerare. mi-e chiar greu să o cataloghez. "gluma" ta e sinistră. consider că asta este suficient pentru a constitui o jignire. despre restul... nici nu mai vreau să comentez.

Virgil -

domul albu, ce spui e interesant si chiar aveam de gind sa iti raspund dar am citit comentariul pina la sfirsit si cu regret oarecum iti spun ca trebuie sa revin asupra deciziei mele. nu raspund nimanui care ma ofenseaza in felul acesta si imi spune ca daca nu ii voi raspunde asa cum ii place lui atunci sint (aprioric) un... perete, in conditiile in care el stabileste care din argumentele mele sint rationale si care nu, deci el fiind si arbitru si jucator. eu nu te-am jignit si deci nu am nici o obligatie sa ma demit si sa raspund cuiva care ma conditioneaza si vorbeste in halul acesta cu mine. poti incerca asta unde vrei si cu cine vrei dar nu cu mine si nu aici.

Virgil -

hecatonhir, ai dreptate, absoluta dreptate, este vorba despre exterminare, adica mai exact de auto-exterminare literara sau culturala. as vrea sa iti dau dreptate si sa consider si eu ca e o "gluma sinistra". de fapt cind am citit prima data pseudomanifestul boierismului am crezut si eu ca e o gluma... sinistra. am crezut ca cineva face un test ca sa vada cam citi se raliaza sub stindardul unei prostii. oamenii de litere mai fac glume. dar n-a fost sa fie gluma. am vazut ulterior ca multi chiar cred in ea. asa ca in ciuda sperantei mele, si vad acum ca si a tale, boierismul nu e o gluma, nici sinistra si nici de alt fel. daca nu crezi poti sa verifici. in ce priveste jignirea nu prea inteleg care e sau poate te referi la faptul ca boierismul e o jignire la adresa inteligentei noastre. daca asta ai vrut sa spui ai perfecta dreptate, nu poti sa citesti un paragraf din pseudomanifest ca sa nu simti asta. sint absolut de acord cu tine.

nepotul lui rameau -

Eu mi-am dobandit verticalitatea parasind definitiv poezie.ro. Hermeneia trebuie sa devina un site major, pluralist, o oaza pentru cei ce aduc dragoste si respect pentru cuvinte.

să lăsăm deoparte disputa

sebi -

să lăsăm deoparte disputa "boierism"/"nazism", neesenţială în context. ceea ce este însă paradigmatic în acest text subliniează modul cum o comunitate literară( nu lipsită de valoare) debutează sub stindardul ideii de a oferi o alternativă la scriitura îngrădită în şabloane, instituţionalizată, ierarhizată până la osificare, şi ajunge la rândul ei în aceeaşi situaţie, după un parcurs interesant, validat atât de calitate cât, mai ales, de numărul mare (enorm, şi poate că aici e întrebarea), de membri.
ceea ce autorul autorul a exprimat mai sus prin tendinţa atavică de reîntoarcere în lanţ, Sfântul Erfrem Sirul, în "Cânturile" sale, referitor la patimi. " De-a pururea ca şi câinele mă întorc în vărsătura mea"

ne place ierarhizarea pentru că ne conferă legitimitate, forţă, renume, dar fugim în schimb de un minim de disciplină. radicalii sfârşesc prin a deveni convervatori, sau ultra-conservatori, dar au senzaţia că "revoluţia" lor continuă. iar ea e moartă de mult, iar fii ei, probabil, de mult decapitaţi.

trebuie să recunosc că mă

Virgil -

trebuie să recunosc că mă simt măgulit să decopăr că mai sînt unii care citesc după atîția ani texte scrise de mine. să fiu sincer însă nu am prea înțeles ce vrei să spui și la ce te referi. vorbești folosind generalități și asta trădează ori superficialitate ori ignoranță. părerea mea.

Virgil, dacă citeai mai

sebi -

Virgil, dacă citeai mai atent, observai că, textul tău, nou, vechi, a exprimat o opinie care mi s-a părut pertinentă. n-am particularizat voit, despre site-ul cu pricina.
"întoarcerea în lanţ" este însă un fenomen care nu priveşte doar un caz izolat la noi. În România, mă refer,deşi o fi la fel şi pe alte meridiane.