anna -
atâtea sălbăticiuni îți cutreieră blândețea
ploaia ciugulește dimineți dintre cearceafuri
cineva trece pe la geam buza unui vânt
împreună dezgropăm sâmburele îngropat de viu
în mărul cunoașterii
târziu ne dăm seama că viața
e o tablă de șah imensă
pe care aleargă figurine albnegre
Poezie:
Comentarii
lucian -
personalizarea naturii tale în care te imaginezi a fi aici dă potențial poeziei.
Aranca -
un poem rotund menit sa induplece serile cuminti ale iernii: "atâtea sălbăticiuni îți cutreieră blândețea" e o metafora speciala, ma tot gindesc la ea: "împreună dezgropăm sâmburele îngropat de viu în mărul cunoașterii" apreciez ceea ce scrii, in mod deosebit.
Sapphire -
Ultima strofă nu iese cu nimic din banal și tipic, din tot ce s-a mai spus deja, pe toate tonurile și în toate modurile. În rest, recunosc liniștea aparentă a poeziilor tale. Aici ai ales să fii mai explicită... și nu știu dacă asta este de bine. De ce nevoia de a concluziona un poem? Ai cheile să "repari" atmosfera... un pic de curaj să te desprinzi de ceea ce așteaptă cititorul...
anna -
Lucian – multumesc de trecere! Aranca – ma bucur ca ti-am induplecat serile... multumesc de penita, trecerile tale mi-aduc mereu aerul proaspat al inaltimilor! Sapphire – finalul acesta mi s-a parut potrivit, chiar simteam nevoia unei marturisiri... a rostirii unui adevar (al meu), reflectat in oglinda unei lumi, unde „jocul” face regula. salutari de regasire!
cami -
Mărul cunoașterii ne va face oare să ne dăm seama că lumea e o tablă de șah ? Ne dăm reciproc de multe ori câte-un șah mat... Îmi place felul tău de a vedea lumea, Anna. Și nu numai în această poezie.
anna -
cami, din marul cunoasterii am muscat de cand am realizat ca suntem goi:) eu cred ca viata e doar o partida, pe care din pacate, trebuie intotdeauna s-o pierdem... ma bucur cand treci pe-aici, multumesc!