e sărbătoare
cerul și oamenii își urmează calea
cuvintele se adună pe rând în ape

miroase a brad.
noaptea se măsoară în lumânări arse
gândurile se logodesc
prin iernile copilăriei mele.
a mai rămas lumina
închisă în trei cercuri de fildeș

eu lângă funii de-argint
privesc sania nimănui
pe lângă mine cad stele
din nu știu care noapte

aud cum cade lacrima unui clopot
zgomotul nu acoperă
două secole de tristețe

e în(ger)
e nașterea

în numele Lui
toate cele văzute și nevăzute
pământ, apă, lumină

noi. dragostea care se vede-n icoane
ninge. mi-e frica și te strig
nu-mi răspunde

nu, nu plânge, mamă
nu mă-ntreba
de ce mai curge sânge