Virgil -
...
aș vrea să fiu trist în veneția
ca și cum aș îmbătrîni invers
într-o încovoiere a timpului
să alunec pe marginile sfîșiate
ale unei clădiri din catifea neagră și scoici
într-o lagună de umbre
să simt pașii ecoului șovăitor
rătăcit prin mine
ca un parfum de mosc
în atingerea mîinilor
pentru prima
și ultima
dată
Poezie:
Comentarii
Aranca -
venetia are ceva patetic si numai cine e crescut pe malul apelor are un sentiment bizar de apartenenta la spatiile inghitite de ape treptat, la nesfirsit... "să alunec pe marginile sfîsiate ale unei clădiri din catifea neagră si scoici într-o lagună de umbre" merita textul ilustrat...
Ioana Dana Nicolae -
Poemul tău încovoiat mi-a amintit de "Moarte la Veneția" de T. Mann. Tristețe experimentală: "aș vrea să fiu trist în veneția"" și ce decor expresiv și ostil :"să alunec pe marginile sfîșiate ale unei clădiri din catifea neagră și scoici într-o lagună de umbre"
Virgil -
da, cred ca exista o stare pe care ar trebui sa o numim "starea de Venetie a lui Thomas Mann" inca n-am fost la Venetia asa ca n-am fotografii de acolo