nu m-am săturat de sărutat metafora.
când o să fiu plin,
o să șchiu coerent, matur... viscontic
până atunci
trec cu penițele lip-lip
trasând de la nord până la sânge
o dungă de întuneric

lumina care rămâne de ce
înflorește?

privesc unghiile morții
stingând cărbunii unui sărut vinovat
pe o coală moale de femeie

uite mațele unui șarpe
aruncate prin universul de bacterii!

plutesc asemeni unui os de vită
topit de spaimă,
miop
ca un bacil Koch

hi hi hi hi
ajută-mă să ajung la morcov!
un morcov roz, of course

mai bine,..., nu!

opus plagal, pentru adulți

***
filosofia iepurelui de angóra

poveste de sofia viany

somnul iepurelui de angóra era profund.
florile se adunară în jurul lui și
începură să-i toarcă în fire subțiri blana,
își îmnuiau degețelele în gură
să toarcă mai ușor,
făcură un ghem și-l aruncară la picioarele
unei poete pe care o zăriră trecând pe aproape.

fata porni după fuior și merse,
tot merse, până găsi sub un smoc de cicoare,
vietatea.
veniseră la rodini
furnici cu sacii plini de soare,
un cosaș adusese langoși pe petale de măceș,
lumânărele și melcușori de nalbă,
albinele veniră cu poala plină de guașe-tub,
pe toate le lăsară acolo lângă
somnul iepurelui de angóra.
să nu-l scoli! o rugară ei
ea se așeză pe o scoarță de copac,
torcând mai departe,
furnicile își croiră drum spre casă prin părul ei,
cosașul adormi sub pliul rochiei,
albinele aprinseră luminile de seară
veghind somnul iepurelui fermecat și al micuței sophy

opus compus pentru copii