afară e întuneric odată cineva mi- a spus că stelele
sunt prețioase doar pentru că dispar dimineața
stau și mă gândesc nu știu cine mi-a spus
oricum cred că toată lumea știe
sticla de la balcon e murdară pe dinafară oricum n- o pot șterge
pe dinăuntru e doar aburul apa de cafea fierbe
nici nu știu de ce mă gândesc acum la asta

azi ți- am citit din eseuri m- au captivat de- a dreptul
doar doi- trei oameni pe stradă un volvo negru a întors chiar aici
cred că sunt și eu pe acolo printre rânduri
noaptea e liniște și se aud doar ușile scârțâind
cel mai mult îmi place seara când el stă pe colțar
eu citesc în bucătărie câteodată ascult magic f.m. doar câteodată

luminile se văd de departe galbene roșii când mă întorc de oriunde
înainte mă specializasem la împachetat bagaje
acum drumurile mă obosesc orașul e luminat noaptea
întâi al ei era mică și îi trebuiau atâtea apoi al meu
nu uitam nimic și bineînțeles
el venea destul de des mă bucuram eram atât de tineri
o dată mi-a adus o carte
o dată ea a plâns de dorul lui până a venit abia a reușit să adoarmă
după ce fusesem la niște vecini ca să uite
eu eram sigură
și acum mă bucur la fel