1924, seara

imaginea utilizatorului nepotul lui rameau

mă prosternez în fața lacului
struț pinguin de vechi rulment
mă duci de gheb în desfătare
ce picură din ochiul meu dement

mă chemi să ascult sublingual
ce dacă sunt un stetoscop de lemn
ca o smochină ține-mă la piept
cu dat în leagan brânci absurd
un clenci de vată mult mai surd

mă mângăi când nu mor în sepia
mă pui între covoare moi
gând fard de mizerabil dulce
de multe ori mă trestie-n nori ..