un tramvai albastru persiflînd cerul
între Montrond les Bains și Montbrison
atenție cad meteoriți alergici
în fiecare poem palpită semafoare translucide
pentru dimineți in doi

doar tu știi să-mi detaliezi ultimele tõyõ kanji
pe șevaletul pulpelor
într-o reformă delicată a simțurilor
reactualizînd dicționarul senzual de primăvară

și de la glezne în sus printre stele rămîn femeie albăstrindu-mă
și parcă nu mă mai recunoști
cum mă scufund somnoros în ultimul tramvai
doar pînă la capătul dorinței