Vânturi şuierate dincolo de mări
Călăreţul cu obrazul lipit de coama calului
şi urechea atentă la depărtări.

Ziduri de piatră şi hanuri străjuite de copaci
ca nişte fantome la marginea podişului
unde stelele se aprind lângă cornul lunii.
Se aude un cântec cu parfum de câmpie
din spicele lanurilor unde macii înfloresc,
o negrăită puritate vine de la munte.
Care în coloană cu lampioane roşii,
cai alergând prin lumina albă
deschid porţi cu scârţâit nepăsător
pe unde se prelinge un fum pulverizat
în singurătatea pădurilor.

Aici moartea nu are căutare, femeile o ocolesc
şi le oferă bărbaţilor în neliniştea vieţii
o iubire pe drumuri.