Sobre las palabras: Memento mei y
Hodie mecum eris in Paradiso;
acordandolo que dice: Non rapiam arbitratus

XLI

¡Oh, vista del ladrón bien desvelado,
Pues estando en castigo tan severo,
Vio Reyno en el suplicio y el Madero,
Y el Rey en cuerpo herido y justiciado!
Pide que de él se acuerde el coronado
De espinos, luego que el Pastor Cordero
Entre en su Reyno, y dexa a compañero
Por seguir al que robo no ha pensado.
A su memoria se llegó, que infiere
Con Dios su valimiento, pues via
Que por ello perdona a quien le hiere.
Solo que de él se acuerde le pedia,
Quando en su Reyno celestial se viere;
Y ofreció sele Christo el mismo día.

Păstorul cel bun
sonet

(Traducere după Francisco de Quevedo y Villegas)

Asupra cuvântului: Memento mei şi
Hodie mecum eris in Paradiso;
amintind zicala: Non rapiam arbitratus

XLI

Oh, ce adânc privirea ţi-a pătruns,
Căci fiind sub judecată şi blestem,
Văzuşi împărăţie-n chipul de pe Lemn
Şi-n Cel străuns şi judecat, un Rege-ascuns.
Cerul aminte a-şi aduce de el, cel coronat
Cu spini, când va intra Păstorul-Miel
În a sa Împărăţie, lăsându-l pe mişel
Să urmeze pe Cel în care vină nu au aflat.
Aminte îşi aduce că poate cu-ndrăzneală
La Cel preaînalt să vină, c-adesea el văzu
De el iertat pe cel ce rane îi făcu.
Atâta doar, din slava lui cerească,
Ceru, ca şi de el puţin să-şi amintească,
Şi ruga-i ascultă Iisus în aceeaşi zi.