în jurul meu sunt numai zidurile norilor
contractez pneumonii de-o viață și tu nu știi
cum naufragiază penultima călătorie

iluzia de a fi jumătatea de umbră a țărmului cronofag
se pierde acestei încremeniri apocrife
el își caută prin nisipuri tanagra muribundă
lîngă solfegii de sînge

sunt doar catedrale de aer ascuțite dincolo spre departe
de-au rămas închise într-o piatră albastră mările și navigatorii

de la o vreme mi-am ridicat
un cavou de nesomn pe marginea lumii
unde înfrigurează tăcerea
aeropagul inocenței