Aştept un autobuz
care să mă ducă
pe strada unde bătăile inimilor sunt infinite
dincolo de fericire şi tristeţe
unde pot întâlni necuprinsul
dincolo
de întrebări şi răspunsuri
unde există misterul
pe acea arteră principală
autobuzul circulă numai duminica
celălalte zile fiind consacrate
celor de la salubrizare
care vin să-şi ridice sacii
plini cu speranţe amestecate cu resturi de confetii
voi pleca
fără să-mi fie teamă de fericire
(oricum e cu mine oriunde-aş fi)
dar
n-am să pot să plâng
să râd
să trăiesc fără sângele tău
autobuzul ăsta
mă va duce
pe strada cu nume de inimă
acolo unde există universul tău.