Mă simt ca un brad singur și impovărat de o mantie grea de zăpadă. E tare grea, rece, e tare rece. Nu vreau să-mi înghețe inima, ea bate, bate continuu, bate nebună să-mi spargă pieptul și s-o ia razna. Eu știu că am atâta căldură în ea, că arde cu atâta intensitate, că va topi mantia grea de zăpadă albă, curată, strălucitoare, dar prea rece, înfricoșător de rece. Voi rămâne un brad, un simplu brad ce-și va purta semeția prin toate anotimpurile și vă va veghea din înălțimea sa, vă va veghea întotdeauna și va răspândi în jur numai bucurie și iubire. Iertați-mă că n-am știut că sunt un brad. De fapt n-am vrut să vă spun. Am vrut să simțiți voi, să ajung la inima voastră. Am vrut și pentru că nu am reușit, mă priviți cu teamă, cu neîncredere. Nu vă fie frică de brazi. Căutați-i, bucurați-vă că există. În fiecare zi este imposibil să nu vedeți un brad...să-l vedeți cu ochii, cu sufletul, să vă gândiți la el. Îl vedeți cel puțin o dată. Îl vedeți și-l simțiți cum vă atinge cu aripile fragile, gingașe, ușor, plin de tandrețe, vă alintă ca o mamă. Vă cântă un cântec de leagăn când sunteți triști și obosiți. Vă adoarme ușor, când gândurile o iau razna, să vă odihniți și să vă treziți plini de energie și să porniți din nou la drum, plini de încredere în forțele voastre, astfel încât mereu să aveți puterea să spuneti că "totul va fi bine". Cine rostește mereu aceste cuvinte și crede în ele, merită să trăiască. El are un crez sfânt, el luptă cu el și cu cei din jur și nu oricum, ci cu toată ființa lui, cu credința că lupta lui este dreaptă, năpraznică și va fi încununată de laurii celei mai frumoase realizări. În lupta voastră aripile nu vă vor fi frânte niciodată dacă veți reuși să fiți oameni adevărați. Încercați, nu mă certați că sunt idealistă și-mi dați exemple de eșecuri. Fiți oameni adevărați și veți avea parte de cele mai mari bucurii. Acum sunt singură, dar din ce în ce mai sigură că veți fi mulți cei care vor crede ca mine. Eu mai sper să vă conving că viața, darul lui Dumnezeu pe Pământ, este minunată. Dar, dar trebuie să facem și noi ceva...nu să stăm, să lenevim, să pierdem vremea. Lui nu-i place. Din nou aș vrea să mă cheme Speranța...acum și-ntotdeauna...Amin!