Treci praguri de somn
prin odăile inimii goale
cu femei fară haine, melci fară casă
care traversează cu urme întunericul.

Zilele sunt inversul nopţilor,
beau zeama fructului oprit, gustă ierburi uscate,
dorm rupte şi uneori se aruncă în gol.

Universul e mahmur de moarte şi desfrâu
cad florile deschise de un soare artificial.
când ar trebui sa se zidească încet
în pereţii trupului, sa nu alunece,
căzute în scorbura timpului
ca păsările fără nume cu sufletul putred.

Atunci zornăie ondulând corpul
pe bacnote stoarse în labirintul de zgomot
al muzicii tehno,
şi simt pulsul schimbului
la cotaţiile arderii pe piaţă.