suntem într-un autocar pe zăpadă,
am trecut de Predeal preromantici,
și ca un practicant de sport extrem
cu gândul la iubita lui adolescentă,
simt că mai ușor pot pierde viața.

uneori cântăm în gând melodii necompuse,
ne încălzim cu vorbe, cu vodcă, cu
strângeri tandre de mână,
e vina lui Dumnezeu că am ajuns
fără zile de mâhnire obligatorie.

se spun bancuri, prietenii râd sănătos,
săptămânile de muncă sunt fantome colorate,
de aceea, nu mai îmi degerează privirile,
de aceea, buzele tale moi și întunecate
au gust de clementine.

șeful nato a fost în vizită la cotroceni,
noi scuipăm civilizați coji de semințe,
timpul nostru se proiectează pe brazi,
și de când am ajuns,
camera călduroasă, oftează ziua singură.