îmi închid ochii și îți ating trupul
aș vrea să fie pentru prima dată
e un chin strădania asta de a ucide trecuturi
tu nu ai înțeles niciodată exploratorul din mine
nările îmi sînt dilatate nu de mirosul tău de femeie
femeie
ci de imprecizia seducătoare a sîngelui
injectat ca un venin în mine
căutîndu-ți acel ultim loc nedescoperit
acea ultimă junglă
în care te zbați încă sălbăticită
murdară cu sîngele uscat al mamei tale
acolo unde încă gemi și mîrîi
ca fiarele
și încă ți-e dor de lapte de sfîrc
putere nu cunoști acolo
nici durere ci doar mirosuri
și adîncuri
printre care te rostogolești
rotundă și verde
într-o zi te voi găsi
așa nepîrguită acrișoară
te voi mușca
și mi se vor sterpezi dinții cu tine
sălbăticito
dar pînă atunci te caut
pipăindu-te
cu ochii închiși
Virgil -
dragoste verde
Poezie:
Comentarii aleatorii