trăiam cu gustul veșniciei
cum lacrima dizolvă sarea
am fost! și-ncerc melancolia
petalelor ce se-ofilesc în zori

o viață ție-odată mie
o carte pentru mâna moartă
să joci în doi eternitatea
uitând că liniștea e artă

o parte și un vis din mine
m-or viețui cuprins în ele
îmi iau cuvintele și-o moarte
și-oi pribegi tăcând la stele