toţi purtăm un cuţit în spatele inimii şi o ţeavă lungă pe umăr
scriem în caiete vrute şi ne
până se aşterne peste noi un cearceaf fără tată
fără umbră
cu o fereastră în loc de hibă

o sută de arlechini împing secundarul
dar noi avem bagaje făcute ghemotoc

ne dorim să întâlnim marea la fiecare colţ de pâine
să iasă cineva din crăpăturile vâslelor
să-i simţim mâna leoarcă îmbărbătându-ne fruntea

împingându-ne o verighetă pe limbă