plouă iar când plouă mâinile tale
adulmecă nestăpânit povestea din mine
eu disimulez îmi place să-mi aleg singură
zilele de sărbătoare
dar când ajungi la buze nu mai rămâne
niciun gest împotrivit

îţi rostesc numele îl rostesc până când el
devine fluid curge prin venele mele
îl trăiesc pe viu

ascult spovedania ploii se bucură sângele
se-ndulceşte ca mierea în august

lumea e atât de mică
încape toată în privirea ta