seară în care ai de scris un eseu zece pagini despre
de aici nu te-am mai urmărit ți-ai pus ochelarii
dragostea mea a crescut ca lumina filtrată prin lupă

mă gîndesc doar că trupul tău are un soi de electricitate-cum să o spun mai bine-
dacă mai ții minte cînd eram mici treceam linia de plastic prin păr apoi o apropiam de bucățele de hîrtie
și bucățelele de hîrtie se lipeau de linie
cam asta se întîmpla și cu mine

mai tîrziu ne uităm la seriale în care se investighează crime ciudate
ne facem unul altuia portretul robot eu îți desenez o ureche
tu groapa mea din bărbie încercăm să ghicim
nivelul staminei și cîte vieți mai avem dacă totul ar fi un joc dirijat
dintr-o consolă ultramodernă

de la o vreme în mine se produc ambuteiaje frecvente
oamenii vechi întîlnesc oamenii noi
se înjură prin intersecții
visez că respir asistat și că nu am nimic de spus

aceeași teamă de medici îmi vor spune că sunt sănătos
și vor pune capăt viselor mele de compasiune
viselor mele de a trăi fără să vreau nimic la schimb
radiografia de la coloană a ieșit bine
ficatul e bine
doar să nu stau în soare prea mult pielea mea are
potențial cancerigen

m-am obișnuit să te știu lipăind dimineața pe hol
făcîndu-ți rucsacul
în urmă o curioasă nevoie de a-ți auzi vocea
să fii bine te rog să fii bine
o curioasă nevoie care crește în mine
ca o larvă în a doua zi de la descompunere