Nici un sunet şi nici o mişcare pe strada mare
luminile aprinse în reclame luminoase
şi gândul tău care nu le ia în seamă,
pe deasupra zboară un avion de noapte.

Nimic nu se mişcă, e o privelişte mută,
câte o umbră se strecoară printre clădiri
băncile aliniate în piaţa ovală,
cruci într-un cimitir de tăcere.

Convingerea se clatină din toate cărămizile
de aici începe sfârşitul. Acum vine temerea,
îţi cade pe suflet piatra ca o broască
are ochii bulbucaţi în mocirlă.

O sfîrtecare de maţe aşa din senin
face din tine o nălucă pe fugă,
la un balcon se aud glasuri bizare.
Cauţi liniştea un morman de moloz
uşurat de rătăcirile prin noapte.