Despre fluturii care urmează să fim
Pot spune că îi purtăm în gând întreaga viață.
Sunt un fel de perdele în ferestre deschise
Sau petalele florilor de măr scuturându-se.

Știu că trebuie hrăniți intravenos din palmă.
Inima lor bate aripa apusului de mâine.
Plin de culori și parfumuri frământate
Sunt dimineți de vară înlăcrimate cu rouă.

De când mă știu nasc fluturii cu umbră
Plini de nedesăvârșite zbateri interioare.
Bibelouri din humă arsă și împodobite
În culoarea florilor de a doua oară.

Fluturii se mănâncă cuvânt cu cuvânt.
Se servesc la grădină ziua printre bumbi.
Uneori cineva îi lasă să zboare ca nebunii.
Ei se risipesc continuu în stil contemporan.