Pământul cu munți spărgând norii
cărări întrerupte la jumătate
câmpii întinse prin care alerga
fără să strivească cele câteva fire de iarbă
râuri tulburi cu aval doar până la nerevărsare
iubirile a tot și a toate
erau învelișul gros
ce-i păstra pulsul sfertului de inimă suferindă
până când a fost chemat din lista de așteptări

cu teama de șocuri
ca orice om întreg după un transplant de cord
nu striga extazul
ochii se pierdeau în cărările spre vârf
plutea pe câmpia pufoasă de un verde edenic
își răcorea fața în pâraie limpezi în râuri repezi
în Dunăre și-n valurile mării
iubea cu plămânii cu mintea cu trupul tot
puțin cu inima (pentru adaptare)

omul acela
omul acela cu două inimi îi dăruise una

acum despre oamenii aceștia
cu inimi gemene iubind necondiționat și identic
se spune că sunt predispuși oricând unui atac
dar ei și-au plantat deja intr-un loc virgin ghioceii
au botezat două stele
așa că iremediabil
când vor crăpa de prea-plinul iubirii
se va vorbi de ei în cer și pe pământ
propovăduiți de sfinți
cinstiți de mireni

despre oamenii aceștia
despre oamenii aceștia se va scrie cel mai nou testament.