săgeată de foc
între ceruri și mare
din alte timpuri mesaj
barca incendiată de soare
nimic n-a rămas

o fiară plaja
cu greu stăpînită de valuri
în urmă cochilii goale,
castelul în ruine
de-a lungul coastelor fine
nimic n-a rămas

între pleoape o picătură
cumplit de sărată
rafale de vînt
ochii nu pot
nu vreau să-i închid
imaginea vagă a lupului de stepă
amintirea muntelui
în acest ținut pustiit
nimic n-a rămas

cu nasul și urechile tăiate
cu lanțuri ferecate
atîrnate de picioare
condamnat de moarte la viață
deținut în zeghe alerg
deși nimic n-a rămas
nimic din tot ce-ar fi putut s-aline

din norul care mă-nconjoară
vocile celor care-au fugit
și-au ajuns