încet ieşind în lumină
ochii tăi apucă să îşi amintească de cer
ca de un acasă în care ai lăsat lumina aprinsă
dar drum este numai înainte

îţi strângi neliniştit păcatele de pe eşafod
le îndeşi în buzunare
din gurile oamenilor cuvintele
ies balauri
întunericul vine să te îmbrăţişeze
cu mâinile ciuntite
cu ochii morţi de atâta păcat
de atâta orbire
tu nu te sperii
căci drum este numai înainte

te descompui ridici biserici inventezi dumnezei
din tine însuţi
mereu cu privirea în pământ
îţi laşi în urmă viaţa
ca un hoţ care nu priveşte niciodată înapoi
ştiind
că drum este numai înainte

şi câteodată priveşti în faţă
un alt călător s-a oprit şi te aşteaptă
în ochii lui vezi de departe vulturi
zburând zbierând
te-ai opri puţin să te odihneşti
să se sature de aşteptat
dar drum este numai înainte