mă uit cu atenţie în lungul zilei
ca şi cum mi-aş lua adio
sau mi s-ar face o poză
de undeva din cercul polar
de foarte de sus
încât la mine tot ce ajunge
e un fel de stare de cheese

lumina umbra se amestecă
în pocalul clipei
pe care-l privesc cu ochii întredeschişi
inspir din el profund
inspir deci exist
îmi zic
buchetul acesta cu vagi izuri
din balercile atâtor zile
se adună
în mirosul clipei
adânci

mă desfăt organoleptic
ca şi cum trezit din somn
un ilustru somelier
îmi decantează anii copţi uscaţi pierduţi
în vinul curgător al clipitei

chipul tatei e o poveste
care mă împresoară
se izbeşte de ovalul fin al primei iubite
în amestecul aerului degustat
un zâmbet
un sân mic
apa bistriţei
prima beţie cu telu
o jumătate de noapte de amor
până la schimbul de santinelă

de parcă am intrat într-o cabină de probă
şi n-am mai ieşit
îmi amintesc că aştept

şi atunci simt cum timpul începe să curgă
ca şi cum s-ar fi spart un dig
sau o fereastră trântită de perete
la etajul patru
unde parcă nu locuia nimeni

soldatul intră în pluton
în companie
se pierde în regiment
stâng dreptul stângul
din soldat nu a mai rămas
decât o coloană de soldaţi

în urmă tot ce creşte e un mit
din care mă extrag cu prudenţă

cândva
voi primi poate nişte fotografii
care mă vor înfăţişa de undeva de sus
şi voi striga
asta e
ştiam
et in arcadia ego
sau pe aproape