uit prea des oamenii care îmi sunt dragi
trebuie să mă lovesc de ei pentru a tresări
mai tresar în somn îmi spune o ea pe care
am privit-o într-o seară și am întrebat-o
tu ce cauți lângă mine? liniște parcă mi-a
răspuns era o vreme de huilă cu păsări
care se izbeau în geam apoi a plecat
dimineață eram un pic amețit am vegetat
toată ziua ca un castravete murat ploile
de atunci mă ating ea s-a întors seara
și-a aruncat poșeta dezinvolt mi-a zâmbit
un zâmbet obosit de serviciu însă mie
mi-a plăcut parcă eram într-un hotel sau…
nu nu se poate pentru că aș fi fost palid
calm sau neliniștit atât de bine mă cunosc
oamenii care îmi sunt dragi, uit prea des
pantalonii aruncați pe un fotoliu comod
reclamele proaste ce ies dintr-un televizor
poetul bulionului îmbătrânind fără roșii
evidențe pentru husa albă a memoriei mele