Înțelegem reproducerea ca iubire
Si strigătele, urletele ca muzică.
Pietrele zgâriate și strâmbe tablouri
Si animalul maimuță ca om.

Am prefăcut siliciul în cip
Și metalul feros să zboare.
Obiectele, reprezentări matematice
Și Dumnezeu în icoane.

Purtăm ideea de eternitate
Și clipele care o alcătuiesc.
Moartea o tratăm ca amantă
Și viața soție cine o va voi.

Un fel de a te obișnui cu purecii.
O mâncărime de două, trei zile.
Nu vedem ochii cosmonauților
Pentru că privesc stelele.

Mi-au rămas între dinți fire de soare.
Le scot cu scobitoarea chinezească.
Unele rămân până putrezesc.
Mă șterg cu dosul mâinii la gură.