m-am săturat să-mi fac idoli
să le înalţ altare să-i venerez
ca pe ultimii zei zămisliţi
în continentul scufundat
într-o emisferă de creier ameţită
de tămâiere

când privesc în urmă
zilele în care mi-am imaginat
că făuresc zei
într-un creuzet tainic
seamănă cu moaştele
chipului meu reflectat în oglindă
atunci îmi spuneam
nu voi fi niciodată bătrân
pentru că nu vreau să mai seamăn cu oamenii

m-am săturat de acest supliciu
acum stau prăbuşit
pe marginea râului
ce mă împarte în două continente egale
o mână stoarce lumea deasupra
ca pe o lămâie
în care cineva moaie o batistă
şi o aşază pe fruntea lui Dumnezeu