Acesta este piciorul meu stâng,
tăiat de la genunchi în jos.
Oamenii îl strigă Ioan,
eu nu îl strig, îl șoptesc.
Un bărbat obișnuit
cu hotărârea de a pleca neanunțat,
fotografie cu zâmbet de război
arsă și înrămată, arsă și înrămată, arsă.
Nu o să-l mai cresc spre pământ niciodată,
dar o să-l cerșesc șchiop
pe el și pe femeia lui cu trei picioare.
Poezie:
Comentarii aleatorii