nu-i vorba de mine, e vorba de felul în care te-apleci în afara ferestrei
şi prinzi ceva înaripat pe fugă
smulgi din instinct cum te roteşti dimineaţa în pat lângă un trup adormit
şi te tragi înapoi

cărţile lipite cu lapte
fiindcă nu ştiu să duc o lingură la gură fără să rup
poveştile cu witzy sau altă răţuşcă mică galbenă rotitoare
pentru care am pus hârtii albastre în geam

nu-i vorba de mine, mă adaptez la orice cu structuri de metal
pe care poţi pune oameni sau gâze cu aceeaşi imprecizie cu care le-ai smulge picioarele
e vorba
de colţul cel mai îndepărtat

nu fac decât să trec printr-o perdea de bile
atât de mişcătoare încât uneori
am impresia teribilă că m-a atins cineva