nu știu cum ești cu adevărat
dar simt ce devin în preajma ta

din prima clipă am înțeles că nu mai am scăpare
te purtam în spate ca o tivitură de haină

dorul mi se regenerează ca epiderma dupa o arsură
as vrea să îți mușc buzele
și să caut luna în mareea ochilor tăi
versurile mi se așează ca niște lipitori pe braț

acum te port la guler la mâneci
te port peste tot
indiferent ce scară urc sau cobor
cum se intersectează străzile unde duc
duc spre tine în tine
din tine

cerul a devenit o floare de cactus
ce apare atât de rar!
petalele lui sunt brațe întinse
lumina secretă polen
un fel de soare strecurat
de
i
n
i
m
a

t
a