te naști din smântână
cu pătrunjel pe umeri și diamante în păr
mergi pe un drum care se topește
ai fruntea fosforescentă
atunci albul unor a4
pălește cald
nimeni nu știe cum te cheamă
pentru că te prezinți
foarte încet
ce frumos ațipesc spui
când caloriferele îmi aburesc geamurile
bosumflate
acele vorbe
miră bărbații de cauciuc
înghesuiți pe meridian
în urma lor merge beteagă
ca fefeleaga
o babă
ce le vinde fursecuri expirate