fum
lipit cu indiferenţă pe culoarea albastră
crescută sensibil înlăuntrul
fiecăruia din noi

pe scară au mai coborât
liniştea
purtând o rochie rece cu franjuri
câteva cuvinte imposibil de articulat
în limbile vii
şi o declaraţie de dragoste
aşezată pe genunchi într-un colţ al camerei

încadrată perfect într-o roată dinţată
indiferenţa mestecă petale de crin