sunt prizonier într-o pădure
de mosc
cu arme de ciocolată rănit
și sângerez
ca o grefă stoarsă

scriu despre tine ca despre o insulă
la suprafața apei
care iubește aerul meu
uneori îmi săruți ochii
zici mulțumesc
și mă fâstâcesc toată ziua

dimineața dormi ciufulită
iar pe respirația ta
migrează stoluri mari de prigorii

o rază pe un perete cu graffiti
coboară alunecoasă
lângă locul unde
îmi pătezi fruntea cu palmele

pe harta pământului
din care m-ai rupt
asteroizii cad ca merele verzi
până adormim iar cu melodiile
ghemuite
între genunchi
în cele mai comode hituri