În ultima vreme a apărut un anumit incident pe Hermeneia. Autorul Andrei Moldovan, cunoscut sub pen-name-ul de bobadil, a comis cu bună știință un act repetat de plagiat. Acest lucru a fost observat de editorii Hermeneia și împreună cu moderatorul șef și cu mine am purces la investigarea problemei pentru că era ceva atît nou cît și foarte grav.
Textele identificate de noi ca plagiat au fost:

cum să nu

„cine ne mai poate spune acum după atâtea chestii
după atâtea vise memorabile
în care femei ne-au ținut de mâini ca pe niște somnambuli în golul dintre clavicule
cine ne întrebam stând nemișcați în fața magazinului de patefoane
mestecând iarbă sau naiba știe ce alte mezeluri
eram atât de asemănători în tabieturi ni se făcea o frică mai ceva ca
apoi ne pocnea o dragoste colectivă zbieram pe rând la aceeași oameni
același șir de cuvinte ce se
......”

bătrânul

„cu oasele lungite la soare
visam un anume vis
o muzică rotundă ca un cerc de mătase
în care dormeau devorate de sunet
femeile rămase nevisate
din celălalt vis
între timp coatele ne deveneau nisipoase
iar acolo unde trebuiau să ne crească aripi
niște lei își visau nașterea
......”

betca (I)

„fără să aibă habar de operația magică
pe care tocmai o săvârșea,
veronika,
ființa care ar fi fost prima să râdă
de un astfel de exegeză aștepta mai mult
decât o femeie-prietenă
de statură epică
....”

și

threesome

„era o femeie

îmi suna la ușă târziu după miezul nopții
zicea că a venit să mâncăm împreună
scotea din sacoșa de pânză un iepure alb-negru
îmi spunea că ar putea fi un melc cu urechi prelungi
dar că nu e așa pentru că se întâmplă fiecăruia să fie altfel
mai ales atunci când nu are de ales
.....”

Editorii Hermeneia au identificat că aceste texte aparțin de fapt unui alt autor, în speță Matei Ghigiu, autor care nu aparține site-ului nostru. Iar textul „betca” a fost postat sub un alt nume pe un alt site, situație în care nu este clar dacă avem de a face cu un alt autor sau cu o clonă a lui Andrei Moldovan.
L-am contactat pe Andrei Moldovan care a recunoscut fapta iar ca explicație justificatoare a oferit ceva foarte imatur și, după părerea mea, iresponsabil. În două cuvinte, a recunoscut că „s-a folosit de Hermeneia ca să își atingă niște probleme personale care nu au absolut nici o legătură cu literatura sau arta”.
Bineînțeles că acest răspuns ne-a șocat și ne-a și întristat. Am încercat să îl contactăm pe Matei Ghigiu pentru a-l informa de incident și pentru a obține de la el o explicație sau o confirmare formală cum că și-ar fi oferit consimțămîntul sau a avut habar de această afacere. Pentru că Andrei ne spusese că într-un fel Matei nu este străin de acest lucru. Chiar dacă situația era urîtă și compromițătoare pentru standardele etice și de seriozitate pe care noi ne straduim să le păstrăm pe Hermeneia, am așteptat destul de multă vreme dar răspunsul lui Matei nu a venit nici pînă astăzi. Au trecut de atunci mai mult de două săptămîni.

A trebuit așadar să deliberăm și să hotărîm într-o problemă pe care chiar Regulamentul Hermeneia nu o explică în mod clar. Deși punctul 16.1. „să fie original, adică să aparțină celui care îl publică. În cazul unui text la care există coautori aceștia trebuie să detina toti un cont Hermeneia iar numele sau penName-ul lor trebuie specificat. Lipsa acestei precizări poate duce la eliminarea textului de către editori sau moderatori.”.... se referă într-o anumită măsură la acest lucru. Dar Regulamentul nu a precizat în mod expres această abatere și modul în care va fi sancționată și din cauza faptului că eu personal nici în cele mai aiuristice visuri nu mi-am imaginat că așa ceva va fi vreodată posibil pe Hermeneia, și încă la o asemenea magnitudine.

Consiliul Editorial și de Conducere Hermeneia a hotărît în consecință, ținîndu-se cont de gravitatea faptei, de lipsa de responsabilitate a lui Andrei (să nu uităm că a primit inclusiv penițe de aur și aprecieri la textele plagiate și totuși aceste lucruri nu i-au mișcat sub nici o formă conștiința ca eventual să șteargă acele texte din proprie inițiativă), precum și lipsa unei justificări cît de cît acceptabile (dacă ar mai fi putut fi vorba de așa ceva), precum și lipsa confirmării consimțămîntului adevăratului autor, deci, Consiliul Hermeneia a hotărît suspendarea definitivă a contului lui Andrei Moldovan pe Hermeneia.com și ștergerea tuturor textelor și comentariilor acestuia.

Hermeneia este un site modest de literatură și arte și majoritatea dintre noi sîntem amatori. Unii chiar foarte amatori. Cu toate acestea Hermeneia nu tratează cu ușurință problema plagiatului sau a acuzației de plagiat. Aceasta atît din motive care țin de legalitate dar și de ținuta etică a site-ului nostru. Oricît de bun sau mai puțin bun ar fi un autor el nu este deasupra acestor reguli care nici măcar nu sînt ale Hermeneia în primul rînd. Hoția este și va rămîne un lucru dezagrabil și imoral în probabil orice context civilizat. O revistă de literatură se sinucide pur și simplu dacă nu păzește și nu sancționeaza așa ceva.

Probabil că dacă există un bine din toate acestea este faptul că va trebui să amendez încă o dată Regulamentul cu această faptă urîtă, după părerea mea nedemnă de un om care se vrea scriitor de literatură.
Dar există și latura umană a acestui incident. Toți am fost afectați, șocați și jigniți de fapta lui Andrei. Am crezut că aici pe Hermeneia sîntem într-o anumită măsură prieteni sau măcar amici literari. Prietenii nu fac așa ceva prietenilor lor. Plec din acest incident cu inima tristă și cu un gust amar. Nici unul nu sîntem perfecți, toți greșim, dar a persista în greșeală și a o face cu bună știință ține de o lume atît de neagră încît nici ca om obișnuit nu vreau să am de a face.

dezamăgit,
Virgil Titarenco