*
Vena subțire, de la tâmpla Ioanei, a prins iar viață. Trupul începe să i se încălzească. O strâng tare în brațe. Rigiditatea dispare încetul. Ochii Ioanei sticloși, se înmoaie într-o privire blândă, încă rece, care nu "vede"…Slăbesc strânsoarea. Ea simte și începe să palpite. Întoarce fața palidă într-o parte, căutându-mă… Strânge-mă, strânge-mă…Îmbrățișează-mă…(șoptește stins)…Strânge-mă tare…Mai ales după, după ce NU VOI MAI FI…A obosit. Tace. Începe să răsufle sincopat. Mă pierd. Mi-e frică. O frică ce crește, se amplifică. Începe din nou criza? …MAI ALES DUPÃ CE NU VOI MAI FI (șoptește din nou)… Respirația i se calmează. Devine liniștită, normală…Oftează stins…Am crezut că este ultima dată…de fiecare dată cred la fel…Nici doctorii nu știu ce-i cu mine. Zic că o să-mi treacă "după"… (a roșit - văd în lumina lămpii cum fața albă, întoarsă spre mine, roșește brusc). Repetă: "după"…(cu rușine) ce o să intru în rândul lumii…
Am ținut, țin în brațe o moartă "vie". Atât de vie! Te-ai speriat? Nu trebuia să vii. Chiar dacă te-am chemat… N-am putut altfel… Am știut de mult că tu vei fi ACELA…Am știut din totdeauna…
*
În avionul de….privesc inscripția de pe spătarul scaunului din față:
"Your life jacket
is under your seat"
Apăs pe butonul care face ca placa acestui spătar să devină măsuță. Pe îmbrăcămintea de plastic gris a spătarului văd scris, cu pastă, un nume: Doina.
La câteva ore după sosirea în orașul de destinație, mă aflu în fața unei vitrine cu porțelanuri și cristaluri. Am o senzație ciudată. Mă întorc. O văd în fața mea. Doina? (rostesc). Și ea mă recunoaște deși nu ne-am văzut niciodată….
*
Principiul lui Bell - două particule elementare care au interacționat cândva: orice acțiune ulterioară asupra uneia dintre ele se resimte, instantaneu, asupra celeilalte, oriunde s-ar afla, oriunde ar fi…
*
În vis (îmi dau seama că visez) cobor-urc scări…Ajung într-un hangar. O iau la dreapta pe un coridor întunecat. Merg în semiîntuneric. Cobor, din nou, niște scări (de piatră). Se deschide, în față, un spațiu larg, boltit (tavanul este undeva, departe). Semiîntunericul persistă. Înaintez pe dalele de piatră (spongioase și totuși lustruite de nenumărații pași care le-au traversat). Departe, departe, se întrezăresc niște făclii. Sunt singur în imensitatea vastă. Încremenesc! Din spate, pe sub pelerina ce mă acoperă, bogată, simt două mâini puternice care mă prind de mijloc, oprindu-mă. Întorc capul. O arătare hidoasă; un pitic masiv, cu o figură descompusă, pe cap cu scufă de bufon, rânjește pervers și complice. Gotfried - Gott - Bârligiu. Vreau să mă smulg și nu pot. Vreau să strig și nu pot. Sunt paralizat de privirea blând-ucigașe. Știu ce va urma. Complexul "călău-victimă" ne unește. Și acum, plin de groază și dragoste pentru el, ași vrea să-l ajut. Să-l ajut? Să mă ajut? Să treacă mai repede "acest pahar". Să treacă mai repede și pentru el și pentru mine. Și, totuși, să întârzie cât mai mult această "trecere" ce devine o adevãrată cruntă și neasemuit de dulce beție. Nu mai sunt "eu". Nu mai este "el". Blestemul și ruga s-au unit într-un Tot…Și, undeva, departe, făcliile care ard….
*
"The Transcendent … is not real, but He is Reality itself, although not given in a concept, since by its very essence it is non-concept. More than that, the Transcendent is found in every real thing." (Kamalasila).

*
"l'Eveilié ne crée plus de Karma, il est psychologiquement libre de la loi de cause à effet. Ce qui vient d'être dit s'éclaire si nous portons à nous nouveau notre attention sur façon don’t apparaissent les pensées chez l'home ordinaire. Celles-ci se présentent continuellement dans le champ de son esprit. A peine une pensée se présente-t-elle qu'une autre arrive à son tour et empêche première de terminer sa course. Chacune de ces pensées, nous enseigne le bouddhisme, est un acte incomplet. En ceci réside la source première du Karma au niveau psychologique, car chaque pensée incomplète est lourde de potentiel de désirs et d'actions" (Sai Baba).
*
* *
Aici se termina fragmentul de manuscris, găsit întâmplător, într-un dulap, dintr-o cameră de hotel, pe malul mării…L-am reprodus, fără să schimb sau să adaug vre-o virgulă, literă sau cuvânt.
Mangalia - București 1985 - 2004.