coboară seara peste sat
coboară cu aripa strugure

și-i pâclă
și-i rece iarba și grasă
cineva mă strigă din casă
la masă, la masă
(cât e cald laptele și aburindă roata
de mămăligă)
cât nu pârâie încă fața lunii ca un zemos
eu mă culc la genunchiul copacilor
și ciocănesc ușor ca să
intru
sub limbile lor

coboară seara peste sat
coboară cu aripa strugure

și-i pâclă
și-i cumpăna grea
cât o coadă roasă de stea
iară eu flutur și flutur
ochiul de apă rece-sticlos
mă privesc mă privește
cum unul pe altul îl crește
un
țânc murdar cu ochiul de pește
cu plânsul în gât, urinat,
mă scutură ușor de mâneca roasă
ochiul lui latră la mine dar eu nu-l aud
de țipătul frunzelor

coboară seara peste sat
coboară cu aripa strugure

strâng tare de gard și aștept pocnetul stelelor
una câte una
sub piele
dar ele nu
nu
ele nu
nu se lipesc de mine ca ea
nu

coboară seara peste sat
coboară cu aripa strugure

trag fierul la poartă și încep să dispar
mai întâi cu sufletul