cu mâna întinsă spre cui
descoperisem
o nouă zi
nu știam ce să facem
cum să o botezăm
ne uitam la ea
și apoi unul la altul
se rostogolea în palmele noastre fără zgomot
semăna cu ceva ce ne plăcea nouă să visăm
ne așteptam să se spargă
să iasă din hăul înăuntrului
un pitic care să se bage în creierul nostru
și să ne spargă baloanele de săpun umplute cu heliu
cărora noi le ziceam generic
dragoste
am sunat un prieten
doi trei
nu știu câți dintre ei și-au amintit de mine
de tine nici atât
îmi spuneau chiar că nu exiști
în acel moment ceasul s-a oprit din drum
m-am pomenit singur
la mulți kilometri
distanță de noi
acei kilometri erau dintr-un material
necunoscut
nu trecea nimeni prin locul în care mă oprisem
deși era cea mai mare intersecție
s-a făcut chiar și un reportaj
la tv
Poezie:
Comentarii aleatorii