întâmplare din cartierul sufletului

imaginea utilizatorului Alexander
cu mâna întinsă spre cui

descoperisem
o nouă zi

nu știam ce să facem
cum să o botezăm

ne uitam la ea
și apoi unul la altul

se rostogolea în palmele noastre fără zgomot

semăna cu ceva ce ne plăcea nouă să visăm

ne așteptam să se spargă
să iasă din hăul înăuntrului
un pitic care să se bage în creierul nostru
și să ne spargă baloanele de săpun umplute cu heliu
cărora noi le ziceam generic
dragoste

am sunat un prieten
doi trei

nu știu câți dintre ei și-au amintit de mine

de tine nici atât
îmi spuneau chiar că nu exiști

în acel moment ceasul s-a oprit din drum
m-am pomenit singur
la mulți kilometri
distanță de noi

acei kilometri erau dintr-un material
necunoscut

nu trecea nimeni prin locul în care mă oprisem
deși era cea mai mare intersecție
s-a făcut chiar și un reportaj
la tv