cum am trecut pragu-afară
ziua s-a vărsat spre seară
a tras toate-obloanele
în suflet, zidindu-se
de mine-ascunzându-se
că-s doar haină zămislită
printre geruri rătăcită
sunt o urmă sub picior
prin neant alb, strălucitor
pe un drum, amăgitor.

bună ziua Doamnă Moarte
am venit cam de departe și-aș pleca în altă parte
să iau o cană de apă, de-unde ziua se-adapă
și-unde viața-n viață duce
ca lumina ce străluce
spune-mi drumu-am rătăcit
ori în fine-am nimerit?
în tăcere Moartea-mi cere
plata ca să mă îndrume
să-mi găsesc drumul în lume
fără umbră, fără nume.
taci și mergi încetișor
pui ulcior peste ulcior
nu te uiți, nici nu gândești
mort să fi tot izvorăști
gust de lacrimi și sudoare
de liniște și răbdare.
dorul doare până moare
într-o lume fără nume.

dați-mi apă de băut
simt că nu mai este mult
și-o să cânt la ukulele
cu toate măștile mele
ziua mușcă-ncet din noapte
gonind visele departe
noaptea ziua-n taină-nghite
și mă pierde-ntre cuvinte
mă strecor prin vise sparte
căci aud susur departe
nu-i fântână, nici izvor
e doar tumult și mult….