Și-ntinde-mi crucea aia să dorm.
Dezbracă-mi carnea, la sân să m-alini,
Culege-mi visele-nfipte-n spini.
Și-adoarme-mă.

Mi-e lumea grea, dar nu e a mea.
Uitarea se-nalță în vârful picioarelor
Balamalele-au plecat în căutarea cuielor
Pierzându-mă.

Pom uscat pe picioare de om,
Blestemat, las în urmă frunze poeme,
Zilele nori fără viață in ele,
M-apasă.