Un hidrolat de lacrimi spală
Bolţi verzi cu nori pufoşi;
Sub pomul ce umple de bale
Ai voştri galoşi

Albiţi de luni particulare
Cu clare mărgele,
Loviţi genunchiere tare,
Urâtele mele!

Noi ne iubeam, ţii minte, da, noi,
Albastră urâtă!
Mâncam ouă fierte moi,
Scânteiuţă şi turtă.

Într-o seară m-ai uns tu poet,
O, blonda mea slută:
Coboară, să te biciui încet,
În poala-mi, tăcută!

Brusc, ţi-am vărsat briantina,
O, neagră hidoasă,
Iar tu mi-ai reteza mandolina
Cu fruntea ta joasă.

Saliva-mi din vremea aceea,
Roşcată urâtă,
Infectează şi-acuma tranşeea
Pe ţâţa ta suptă!

O, micile mele-amoroase,
Spre ură acum mă târâţi!
Placaţi cu cârpe dureroase
Sânii voştri urâţi!

Călcaţi-mi vechile terine
De pur sentiment;
Hop! fiţi-mi deci voi balerine
Pentr-un singur moment!...

Vi se scrântesc, vai, omoplaţii!
Amoruri! Visuri!
O stea-ntre şolduri şchioape; graţii,
Întoarceţi dosuri!

Dar versuri pentru-acestea toate,
Am potrivit!
Aş vrea să vă zdrobesc pe spate
Că v-am iubit!

Morman de stele-n van pierdute,
Roiţi, mulţime!
– În Domnul veţi plesni, bătute
De griji meschine!

Sub lunile particulare
Ca nişte sfere,
Loviţi voi genunchiere tare,
Slutele mele!

.....................

Un hydrolat lacrymal lave
Les cieux vert-chou :
Sous l'arbre tendronnier qui bave,
Vos caoutchoucs

Blancs de lunes particulières
Aux pialats ronds,
Entrechoquez vos genouillères
Mes laiderons !

Nous nous aimions à cette époque,
Bleu laideron !
On mangeait des oeufs à la coque
Et du mouron !

Un soir, tu me sacras poète
Blond laideron :
Descends ici, que je te fouette
En mon giron;

J'ai dégueulé ta bandoline,
Noir laideron ;
Tu couperais ma mandoline
Au fil du front.

Pouah ! mes salives desséchées,
Roux laideron
Infectent encor les tranchées
De ton sein rond !

Ô mes petites amoureuses,
Que je vous hais !
Plaquez de fouffes douloureuses
Vos tétons laids !

Piétinez mes vieilles terrines
De sentiments;
Hop donc ! Soyez-moi ballerines
Pour un moment !

Vos omoplates se déboîtent,
Ô mes amours !
Une étoile à vos reins qui boitent,
Tournez vos tours !

Et c'est pourtant pour ces éclanches
Que j'ai rimé !
Je voudrais vous casser les hanches
D'avoir aimé !

Fade amas d'étoiles ratées,
Comblez les coins !
− Vous crèverez en Dieu, bâtées
D'ignobles soins !

Sous les lunes particulières
Aux pialats ronds,
Entrechoquez vos genouillères,
Mes laiderons.