crezi că vreo două trei lacrimi usucă țevile înglodate
ard mizeria dintre coate
fixează inexistențe
pubertatea de pe foile întinse
mortua est din glezna stângă
ai uitat dinții pe care-i dădeam de pomană copiilor
de frig de mine de pereții aproape dărâmați
de zbaterile fertile
de lichidul din gingie
ai uitat teorema de apartenență
vii cu burene din gheața înnodată
răscolită de foșnete adânci să nu tai mâna din încheietura lărgită
apa din sorii secționați dimineață
și mături cusute
și ceasuri reci ale zidăriei
și introduceri la ars poetica
și crematorii goale
și morți fără sicrie preoți scânduri ude
toate pianele trase la xerox fulguie a nemișcare (ai plecat)
miroase scurt din cana aia
vrei să rupem picioarele de la scaune
piatra din tocurile întârziate
cuiele din gard
arunc muțenia cartilajului din măduva mea
din splina ta
din plictiseala purtată de fiecare
roasă în coate cârpită cu mucus trântită pe oameni
jumătate goală ies în stradă la studenții care urlă
simțeam cuticule deget în ochi. tare. adânc. s-apeși.
ud. nu curge încă mut tot mai ud mă apropii
scot ce găsesc. uite. un ochi. alunecă dacă îi dau drumu’ ține-l cu bocancul
dar se unge tot cu păcatele tale se umple de nisipul ăla împuțit dintre ridurile tălpii
scoți câte un sunet patru cinci șapte nouă încă n-a ajuns durerea la mine
ia-l. e-al tău. mut