să scoatem măștile iubito
din cuferele rispite pe podea
să aruncăm seara ca pe un cearșaf
peste capetele noastre
să ne ascundem în ea
goi ca doi nebuni
să ne fugărim prin cotloanele casei
pînă ne părăsește suflarea
să ne vrem dureros fără să ne putem avea
să răscolim intrigi vechi și regrete
cu miros de tanin și tutun
să te strîng pînă îți plîng orhidee în pîntec
învăluiți într-un ocean negru de catifea
să spionăm stropi de miere pe sînii tăi
și picături de porto în barba mea
să amenințăm să iubim să trădăm
să adormim apoi singuri
ghemuiți fiecare în partea lui de lume
rostogolită și mută
iar cînd să fie dimineață
să ningă
să fiu plecat la război
și să te simți grea