Ai devenit rugăciunea mea de seară.

Fără ochii tai
nu pot privi lumea.

Fără mâinile tale
nu pot pipăi infinitul.

Fara buzele tale nu pot săruta florile.

Fără degetele tale nu pot cânta simfonia
iubirii nesfârșite.

Fără tălpile tale nu pot călca
frunzele veștede din altă toamnă.

Ti-am invățat chipul pe de rost...
și l-am așezat pe fața mea
ca să pot privi prin ochii tăi,
ca să pot gândi cu gândurile tale,
ca să pot săruta cu buzele tale,
ca să pot mângăia cu mâinile tale.

Am invățat pe de rost fiecare gest al tău
ca să mi te întorc în suflet
ca pe o poveste cu îngeri...

Ți-am învățat pașii pe de rost
ca să-i opresc la pragul meu.
Și am chemat iubirea într-un botez de lumină nouă
ca să o așez pe fruntea ta
de rege neîncoronat al Nordului din mine.