am pus o avalanșe de ploi
să-mi spele rufele pe sârmă
le-am lăsat apoi să se usuce
o săptămână
apoi le-am strâns
mirat de miros
le-am aruncat în dulap
plictisit de singurătate
am decis să-mi omor ziua
spre seară țipete în vecini
din cauza obsesiilor
și a banilor puțini
pentru asta se urăsc
mă urăsc și eu
mă spăl pe față
mă șterg cu un prosop murdar,
și constat că miros a stătut
de parcă tot aerul din casă
ar fi adunat în mine
ca într-o scorbură

sunt zdravan
în putere
mă duc la calculator
aflu mizeriile prezente în lume
mă bucur să gust cuvintele
lângă cafea
prezentul
povestește pe taste
mângâie cu ochii femeile
și ademenește gândurile

fără el
viitoru’-i o pierdere-n neant.