Se întâmplă să scot capul pe fereastra care dă în spatele blocului
cu gândul să înghit hulpav prin ochi pe gură
aerul de primăvară condimentat cu mirosul florilor mărunte cocoţate pe crengi
aerul dintre stele frunze lucruri
îmi intră cu forţa ca şi cum aş înghiţi o lingură mare cu algocalmin
un aer care miroase a detergent de la rufele înşirate artistic pe balcoane
amestecat cu miros de mâncare de cartofi amestecat cu miros de
moarte care vinde sub mine sau pe la trei
unde stau ascunşi bolnavii de cancer
care gem sacadat cu ochii lor scârbiţi de mine
greaţa se întinde ca un anotimp
cobor cu aerul până la colţul străzii unde
de la chioscul de pompe funebre
din vitrină se apleacă grav ca nişte manechine cavouri gata să cadă pe oameni
la celalalt colţ al străzii iarba moare naiv sub un bloc în construcţie
şi aerul dulce amar incolor cagrenat trece în mine încă o dată
ca marşul bolnav al unei armate care se sinucide.