un rege
nu se dă pentru nici o regină...

moartea umblă înapoia regelui
păzindu-l să nu facă nici o mișcare greșită
și să nu cadă-n alcov la pat
sau să facă mat rușinos

fără legătura sângelui
nici un regat, nici măcar o frăție nu ține
ori ei, strângându-și mâinile, devorându-se din priviri
puneau temelia celor ce se vor naște…poveștile…

dacă privești Pavilionul Condurului Roșu
ferestrelor luminate le vei putea găsi oricând
unul, două, nouă, ori chiar șaizeci și nouă
de înțelesuri felurite...

pe-ascuns, în momentele de pace, Regele
redevenea femeia visătoare
fulguindu-și amintirile ca mestecenii
răscoliți de-ntrebări înghețate, aspre.

prestigiu, reputație, poziție, orgoliu
vorbe ce mă alungă din piele
nesocotind lascivele perne
și faptul că ghețarii nu se formează peste noapte

și nici nu se topesc
ca ochii încondeiați pe dinăuntru
cu tot grohotișul lacrimilor
căzute.