m-am îndreptat către rug
pieptănând aerul cu nerăbdarea mea
și ochi de jar îmi lingeau urmele
crescându-mă
din toată-mpărtășania
doar cioatele aripilor mai arată
refuzul ofrandei
sunt fenicși ce renasc din propria lor ardere
și-aceștia-s înțelepții ce știu a arde
sunt alții atinși de prefacere
și-acești fericiți se scrumesc privind
și alții…asemeni mie
ce se-ntorc la viață-n cârje
căutând, iar și iar,
cu imatură curiozitate
să afle ce e focul.